"Oamenii dau ce au mai bun conform nivelului lor de constientizare"........................................................................!!!

vineri, 30 ianuarie 2009

* 11-th Hour




Parerea mea !

Subiectul e important.
Abordarea e buna, desi ia de ciuf problemele globale cam.... global.
Atinge mai toate aspectele cu tenta ecologica, de la consumism si poluare, pana la incalzirea globala.
Ce-i drept, astea se leaga, numai ca se dilueaza cumva consistenta mesajului.
Nu mi se pare constructiv sa amesteci subiectele in maniera asta pentru ca poti sa te confrunti cu aparente contradictii : pe de o parte explici ca in mod natural, fara "pungile cu energie solara" stocate in burta pamantuui, planeta nu poate sustine mai mult de un miliard de oameni, pe de alta, argumentezi pericolul degradarii mediului prin exemple privind problemele de sanatate si pierderile umane in catastrofele "naturale".
Privitorul poate fi bulversat. E bine sa fie mai multi oameni sau e rau ?
Ca de obicei in asemena situatii, raspunsul corect este "DA".
Ambele sunt de avut in vedere, dar merita cate o tratare separata.
Despre incalzirea globala o sa mai vorbim, mai sunt cateva filme direct pe subiect, cu pareri neconvergente.

Intr-adevar, conform statisticilor (pe care le puteti vedea pe Civiq), se pare ca avem probleme.

Pe de o parte avem populatia (umana a) planetei, care creste cam cu 150 de suflete pe minut, atragand absolut firesc si necesar cresterea consumului tuturor resurselor pe care Pamantul le poate pune la dispozitie.
Pe de alta parte avem scaderea accelerata a acestor resurse, incepand cu petrolul, (cel care ne furnizeaza in acest moment cea mai mare parte din energia cu care functionam in toate compartimentele economice si sociale), pana la ultima creanga din ultima padure si ultima picatura de apa.
Este estimat ca petrolul va fi complet disparut de pe Pamant in mai putin de 15.000 de zile, ceea ce inseamna undeva cam la 40 de ani.

Daca pana acum era ceva ce se intampla "undeva in viitor", avem neplacuta revelatie ca viitorul a venit. Daca ai deja 50 de ani, tot ai ceva sanse sa traiesti pana atunci.
Daca ai 40, 30 sau 20, cu greu o sa-l ratezi. Iar copiii nostri il vor prinde cu siguranta.

Trebuie avut in vedere insafaptul ca viteza cu care incarcam Pamantul nu este constanta, ci accelerata, accelerate sunt si consumurile, iar dorinta de dezvoltare economica si sociala (considerata fireasca pana acum) face ca acceleratia celor din urma sa fie chiar mai mare.
Matematica simpla spune ca in atare situatie, cei 40 de ani, se vor reduce considerabil.
Numeroase persoane cu destula credibilitate, sustin ca ceea ce traim acum este deja efectul acestui fenomen.

Filmul ridica o problema simpla, logica si de bun simt : pe un spatiu limitat, cu resurse limitate, consumul nu poate fi nelimitat.
Este un nonsens.
Putem vorbi poate la un alt nivel, ca nimic nu se pierde ci totul se transforma. Iar "consumul" este de fapt doar o impresie. Este alt subiect. Deocamdata observam doar ca transformam ceea ce e in jur din ceva util in ceva toxic.
Nu sunt multe variante de ales.
Fie cresterea se opreste in mod constient, se adopta o pozitie de echilibru rational, intre resurse si consum, astfel incat sa constituim un intreg functional si armonios noi si planeta noastra, fie are loc o descrestere violenta, brutala, care sa reduca drastic numarul de consumatori.
Intr-un fel sau altul trebuie sa ne adaptam la ceea ce planeta ne poate oferi.
Sau sa disparem.

Dupa parerea mea prima varianta, cea rationala, inteligenta si de preferat, este foarte putin probabila.
Din capul locului ar trebui sa inceapa cu trecerea URGENTA pe crestere demografica zero. La nivel mondial.
Eu nu cred ca e realista varianta, pentru ca in ciuda evidentei, capacitatea de intelegere si acceptare a situatiei este extrem de redusa. Popoare intregi nu vor accepta o asemenea impunere si poate urma o radicalizare a nationalismului si conflictelor ce vor duce automat catre varianta a doua.

In aceeasi nota, ar trebui sa se schimbe radical si URGENT modul de gandire fundamentat pe dezvoltare. Asta e inca si mai greu de realizat.
Oamenii vor trebui sa gandeasca pe cu totul alte coordonate. Pe un Statu-quo al situatiei din momentul in care ne aflam.
Ramai cu casa pe care o ai, cu cate camere are ea, toate bunurile din ea si in general, tot ceea ce ai putut realiza si statutul pe care il ai acum in societate trebuie sa INGHETE asa cum e.
Este asta posibil ?
Poate natura umana sa se schimbe intr-o masura asa de radicala in timpul ramas la dispozitie ?
Parca n-as crede.
Totul in jurul nostru se bazeaza pe plus-valoare.
Banii pe care banca ti-i da trebuie sa se intoarca insotiti de un plus.
Si sa-ti produca inca si mai mult, ca doar d'aia ai facut imprumutul.
Tot sistemul s-ar prabusi.

Problema e ca, intr-un fel sau altul, umanitatea, asa cum o stim acum, nu are cum sa mai continue.
Asta nu inseamna insa ca va disparea obligatoriu. Depinde de ea. De capacitatea ei de intelegere si de intelepciunea de a schimba lucruri esentiale inainte ca planeta sa ne oblige la autodecimare.
Este oarecum discutabil daca odata cu inceperea crizei de acum incepe si schimbarea paradigmelor omenirii sau va mai trece ceva vreme.
Dar e limpede ca e doar chestie de timp.
Si crudul adevar e ca, cu cat incepe mai tarziu, cu atat prabusirea va fi mai violenta, iar cu cat incepe mai devreme, sansele de supravietuire sunt mai mari.

Vestea buna ?
Pai vestea buna ar fi putea fi mai multe.

Prima ar fi ca, putem conta pe buna dreptate pe un numar de supravietuitori, chiar daca lucrurile vor merge pe varianta horror, si din pacate cea mai probabila. Si daca vor exista respectivii, ei vor fi cei mai bine informati, cei mai intelepti, capabili sa inteleaga si sa se adapteze mai rapid, sa prinda oportunitatile din zbor. Pentru ca stiu ce cauta.
Si depinde de noi sa fim sau nu printre respectivii.
Minunat ar fi ca lucrul asta sa fie constientizat la nivelul cel mai inalt al statului roman si sa promoveze o politica economico-sociala adaptata situatiei.
Dar pana acolo e cale destul de sinuoasa. Desi se pare ca liderii altor natiuni, mai de mila, mai de sila, au inceput sa ia in serios problemele.
Ar trebui sa actioam cumva si asupra alor nostri.
Nu discut aici asta, are locul ei la MounThor.

Trebuie actionat de asemeni asupra adunaturii de tembeli ce se considera jurnalisti, care ar trebui sa faca minuni de-a dreptul, in informarea si instruirea populatiei. Dar nici asta nu discut aici.

O alta veste buna e ca trebuie sa ne bucuram de criza.
Cu cat va fi mai drastica, vor fi mai mari si sansele de a determina mliardele de oameni ai planetei sa-si schimbe radical modul de abordare a relatiei cu Pamantul ce ne gazduieste.
Poate ca ea va forta mana guvernantilor sa ia masuri serioase. Om vedea.
Daca intr-adevar cei mai mari vinovati ai situatiei in care suntem sunt in primul rand marile corporatii petroliere, cea mai mare lovitura pe care civilizatia actuala o va primi, respectiv epuizarea resurselor petroliere, va fi si cea care va dizolva efectiv respectivii balauri, lasandu-i fara obiectul muncii.

Alta veste buna e ca Dumnezeu a fost incredibil de bun cu romanii. Pozitia geografica si posibilitatile oferite de caracteristicile terane sunt remarcabile.
In primul rand suntem in buricul Europei. Leagan de civilizatie si cu mai mari sanse de autoconservare, comparativ cu Africa sau America de Sud.
In al doilea rand avem un pamant bun ce ne poate asigura supravietuirea la nevoie.
Nu suntem obligati sa traim doar din ce produc alte popoare.

Toate astea insa sunt doar posibilitati. Tara are un potential.
Depinde in mod vital de cum va fi folosit acest potential.
Padurile pot fi taiate la fel de bine ca si pana acum, cu aceeasi inconstienta , iresponsabilitate si lacomie sau se poate trece la plantat, prin program national sistematic si organizat.
Si poate ca vestea cea mai buna e ca esenta problemei are radacinile in modul nostru de a gandi, de a ne stabili obiective, de a intelege ce se intampla si a crea relatii, inclusiv cu mediul nostru.
Asta poate fi desigur si o veste proasta, tinand seama de rata de interes extrem de scazuta fata de subiect.
Vizionarea filmului asta spre exemplu, de la cap la cap, este un efort pe care cei mai multi probabil nu vor fi dispusi sa-l faca.

Dar depinde de noi.
De modul in care gandim asta, de modul in care copiii nostri gandesc asta, de modul in care elevii, cunoscutii, dar mai cu seama reprezentantii nostri sociali gandesc asta.
Si depinde de noi sa actionam asupra tuturor celor de mai sus.

Si, in fine, o alta veste buna este ca toate astea sunt doar speculatii personale, si pot contine multe erori.
Lucrurile pot foarte bine sa stea cu totul altfel.
Eu zic sa vedeti filmul.
.

11 comentarii:

  1. Viq,
    am vizionat filmul în întregime, deci am făcut măcar acest efort, după cum te-ai exprimat. Sigur, sunt probleme cunoscute (şi nu doar de azi, de ieri!) dar cu atât mai înspăimântătoare. Mărturisesc că unele imagini m-au cutremurat iar prima parte a filmului m-a făcut chiar să mă simt vinovată că exist!
    Îmi amintesc că aceste probleme se puneau încă de când eram în şcoala generală (sunt mulţi ani de atunci!) când, la orele de desen pictam şerpi care ieşeau pe ţevile de eşapament ale maşinilor sau pe coşurile fabricilor. Sau curăţam parcurile oraşului de gunoaiele pe care oamenii mari le lăsau după ei. Aşa protestam noi, pionierii de atunci, împotriva poluării gazdei noastre, Pământul. Cui i-a folosit? Nici măcar nouă, acelei generaţii care făceam acele proteste. Am ajuns ditamai adulţii care am continuat să distrugem Pământul cot la cot cu cei împotriva cărora „protestam” atunci.
    Uite, eu de exemplu: nu mai concep să mă deplasez altfel decât cu maşina proprie. Ba mai mult, fiecare membru al familiei trebuie să aibă maşina lui pentru că fiecare are alt program, alt traseu... Nu mă văd mergând pe bicicletă la birou deşi sunt o persoană care practică sportul, dar prin vânt, ploaie... greu fără maşină... Şi nici mijloacele de transport în comun nu-mi par o soluţie... mie, nu...
    Dar sunt lucruri pe care le fac cu plăcere: am o grădină de cca 500 mp şi am plantat în ea o grămadă de pomi, în fine, tot felul de plante, asta fiind (pe lângă citit) una din plăcutele mele activităţi din timpul liber. Sper din suflet ca oxigenul pe care aceste plante îl produc să anihileze emanaţiile de dioxid de carbon ale maşinilor familiei noastre!
    Doar că mie îmi pare cam târziu pentru dragul nostru Pământ! NU, nu sunt pesimistă, doar că problema s-a acutizat atât de mult încât consider că faptul că eu voi mai planta nişte pomi la primăvară nu mai contează. Calotele glaciare continuă să se topească, din păcate. Faptul că omenirea s-a gândit acum, în al 11-lea (?) ceas să înlocuiască clasicii combustibili fosili cu energia solară şi eoliană nu înseamnă că factorii de decizie ai acestei biete lumi s-au trezit şi „se îngrijesc” de Pământ ci doar că s-au trezit că „nu mai există” acest combustibil clasic. De aceea îl înlocuiesc: nu mai este. E normal să caute altceva. Ei se îngrijesc de oameni, nu de Pământ! Şi cred că vom continua să trăim „separaţi de natură” atâta timp cât noi suntem cei care o exploatăm, căutând propriul profit.
    Numai dacă...
    Poate aşa am fost „programaţi”. Dacă este adevărat că Pământul urmează să treacă prin acea Centură Fotonică” (în 2012 sau când o fi!) poate că nu ar trebui să ne simţim prea vinovaţi pentru ceea ce am făcut cu această gazdă a noastră! Poate că nici încălzirea globală nu ni se datorează prea mult. Poate mişcarea în Univers contribuie într-o măsură mai mare la tot ceea ce se întâmplă cu această planetă. Pentru că sunt lucruri care s-au schimbat, dar care sigur nu ni se datorează. Cum ar fi timpul, pe care-l percepem altfel. E clar că această dimensiune pe care o numim „timp” s-a modificat. Sau, uite: oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că atmosfera Pământului s-a schimbat. Asta s-ar putea spune că ni se datorează. Dar şi a lui Marte s-a schimbat. Sau inversarea polilor nu doar ai Pământului, dar şi ai lui Uranus şi Neptun. Ori creşterea câmpului magnetic al Soarelui. Dacă toate acestea sunt adevărate, dacă „în lumea asta mare” se produc atâtea transformări, ceea ce facem „noi, copii ai lumii mici” pe acest Pământ poate nu are importanţă... Poate ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, cu sau fără să dăm noi „o mână de ajutor”.
    Bine, constat că m-am lungit nepermis de mult, aşa că închei aici.
    Aş vrea doar să mă crezi că nu sunt pesimistă. Cred că Pământul va trece peste asta. Despre noi, însă, nu ştiu ce să spun.
    Viq, eu îţi mulţumesc pentru film.
    Îţi mulţumesc, de altfel, pentru felul în care prezinţi probleme care ne preocupă (ar trebui) pe toţi.
    Intru, mereu, cu plăcere pe paginele tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Beth

    Eu
    iti multumesc !!!

    Sa stii ca atunci cand m-am gandit sa fac si blogul asta, m-am intrebat serios daca merita sau nu sa consum timpul.
    In ultimii ani insa am luat contact cu mai multe productii, unele mai bune altele mai putin, dar care in majoritatea lor m-au surprins prin subiectele abordate.
    Din pacate romanii sunt rupti aproape complet de informatiile astea. 90% din ele nu au traducere nici macar pe net, ce sa mai vorbim de difuzarea publica.

    Asta m-a determinat sa fac totusi efortul asta.
    In definitiv, nu fac decat sa selectez cate ceva din ce am apucat sa vad si sa le adun gramada. Si mi-am zis ca daca este fie si o singura persoana care este interesata, atunci ceea ce fac nu e deloc pierdere de timp.

    Pentru asta iti multumesc.

    Cat despre "11-th Hour", ai sesizat ca si scenariul lui incearca o finalizare optimista.
    Dar acolo nu abordeaza cea mai mare piedica : caracterul oamenilor si comportamentul maselor.

    Cresterea cea mai mare a populatiei are loc in cele mai sarace si neinstruite popoare. Mesajul de a opri dezvoltarea societatii umane la stadiul in care ne aflam, va fi cel mai probabil imposibil de inteles si acceptat la acel nivel. Cu siguranta se vor gasi lideri ce vor clama "imperialismul" care vrea sa tina saracii saraci pentru a se putea imbogati ei mai mult.
    Absolut adevarat ca exemple care sa le confirme acuzele se vor gasi, dar asta nu va face altceva decat sa duca sistemul mai departe pe drumul pe care deja am depasit viteza permisa.

    Sntem intr-un vehicul cu care am accelerat chiund pe o sosea careia nu-i vedeam destinatia cu ochul liber si n-am avut intelepciunea sa privim harta.
    Acum incepe sa se vada ca se sfarseste brusc intr-un perete de stanca, dar franele nu prea mai tin la viteza asta.
    Desigur ca Pamantul va trece peste.
    Stanca va rezista.

    Cat despre aspectul incalzirii globale, parerile sunt impartite si merita vazut si filmul lui Al Gore precum si replica data ulterior de un alt grup. O sa le pun si pe ele.

    O zi buna iti doresc si multumesc inca o data.

    RăspundețiȘtergere
  3. Viq,
    Spui că s-ar putea ca finalul să nu fie tocmai fericit datorită caracterului oamenilor şi comportamentului maselor.
    Evident noi, oamenii, suntem vinovaţi pentru că s-a ajuns aici şi tot noi pentru ceea ce va urma. Doar că mie mi se pare prea târziu să mai conteze „comportamentul maselor”. Nu suntem în al 11-lea, ci în al 12-lea ceas aşa cum bine spune cineva în acest filmuleţ.
    Uite, când văd zeci de hectare de pădure care ard (Grecia, Spania, America...) din te-miri-ce-motive, când văd norii de fum negru înălţându-se spre cer în urma bombardării pompelor de petrol în aceste războaie care nu se mai termină, când văd atâtea catastrofe care bântuie biata noastră planetă, mi se pare tare mici şi de lipsiţi de importanţă pomişorii pe care îi plantez eu în fiecare primăvară! Nici dacă 25% din populaţia lumii ar planta câte un pom în fiecare an nu am putea să „anihilăm” răul pe care noi (şi nu doar noi!) îl facem acestei planete. Îmi pare că aceşti pomi nu mai au nici timpul fizic să crească din moment ce suntem „în ultimul ceas”!
    Vreau să spun că îmi pare atât de gravă problema, încât simt că nu mai stă în puterea „muritorilor de rând” să schimbe ceva. Cred că doar acei pe care obişnuim să-i numim „factori de decizie” ar putea să mai salveze ceva, prin măsuri radicale. Doar că aici da, intervine caracterul oamenilor care îi va face „să se spele pe mâini” de această grea sarcină. Pentru că e atât de uşor să dai vina pe tot felul de factori şi împrejurări care „te-au împiedicat să...”!
    Oricum, nu rezolvăm nimic s-o luăm prea în tragic. Doar că e frustant să simţi că nu mai poţi face nimic. Eu aşa simt, indiferent de plantele pe care „le aduc pe lume”: că ceea ce fac nu mai contează.
    Dar dacă „viaţa-i cumva noianul de lucruri ce se-ntâmplă cu noi” – şi eu cred că aşa este – atunci eu rămân cu acele lucruri care înseamnă „bucuria de verde”, „ape cu pene” ori „cozi cu veveriţe la capăt(âi)”...
    Chiar crezi „că 2012 e ici, peste drum”? Ne va copleşi câmpul de fotoni? Ne va purifica, oare?

    RăspundețiȘtergere
  4. CONTEAZA sa faci ce poti sa faci.
    Sa ajuti verdele sa te cuprinda.
    Pan' la tribunal, cu sfinti si cu draci,
    Te judeca'ntai cel din oglinda.

    N-am idee cat de pulverizant fi-va 2012.

    Tinand seama de consistenta goala a materiei si de faptul ca in esenta suntem cuante de energie intr-un savant si artistic buchet, dar extrem de fragil in multe privinte, orice e posibil.

    Luand in calcul termenul foarte apropiat, mintea mea inertiala spune ca e putin probabil.

    As putea sa pun pariu ca lumea va exista cu noi cu tot si dupa aia.
    Daca am dreptate, pe 01.01.2013, pui in cont 1.000 de eu.
    Daca nu, dau eu o plasma de 1,5m, un laptop, o Honda Civiq hibrid, noua, si o vila, la Sinaia sa zicem.

    Ce zici, te prinzi ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Viq,
    Am impresia că vrei să-mi testezi IQ-ul. :) Sau să vezi dacă sunt cu capu-n traistă? :)
    Amândoi am fi în imposibilitatea de a ne respecta pariul: nicio bancă nu e deschisă în 1 ianuarie (din câte ştiu eu). Cât priveşte acele ademenitoare produse pe care mi le propui, ce să mai vorbim! În ce galaxie să le iau cu mine? Nici n-ai să ştii la ce „adresă” ai putea să mi le trimiţi! :)
    Hmmmm... adevărul este că eu nu pun pariuri, din principiu. Mai întâi că, dacă nu sunt sigură de ceva, nu mă bag. Apoi, dacă sunt sigură, îmi pare că l-aş înşela pe cel care se prinde cu mine, din moment ce eu ştiu precis că am dreptate...
    Bine, ştiu că ai glumit. (vezi? m-am prins! :))
    Ei, nici eu nu cred că ne vom sfârşi în 2012! Dar pot crede că ar putea începe „un anumit sfârşit”, că ar putea începe sfârşitul unei ere... dar, obligatoriu, ar fi şi un nou început.
    La urma urmei totul e ciclic, dar în spirală. Se repetă deci, dar pe o treaptă superioară... parcă aşa am învăţat, cândva...
    Mulţumesc şi pentru versuri. Şi eu cred în puterea „privitului în oglindă”.
    Zi bună îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiam ca te prinzi.
    De gluma, nu la pariu.
    Altfel nu mi-as fi permis.

    Asemeni si tie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Viq,
    tocmai am vizionat un filmuleţ deosebit de interesant. Are ca subiect principal apa ("mirabila apă", ca să-l parafrazez pe Lucian Blaga) şi are multe puncte comune cu filmul tău de mai sus, dar şi cu "The Secret". Pe mine m-a impresionat profund... sfârşitul este "cireaşa de pe tort"... E uimitor cum primim înapoi ceea ce dăm. Chiar şi de la un simplu pahar cu apă!
    Doar că e nevoie de puţin timp pentru vizionare...
    Dar tu poate că l-ai mai văzut.
    zi bună să ai!

    RăspundețiȘtergere
  8. Beth

    Poate l-am vazut.
    Daca nu-mi dai un titlu, ceva, n-am de unde sa-mi dau seama.

    Am ceva in perspectiva si despre apa.
    E o prelegere a lui Masaru Emoto, destul de lunguta, la o vizita in Romania.

    Ideea este prinsa si in "What The Bleep Do We Know" (e si asta pe lista) intr-o secventa mai succinta.

    Pe "Netconect" as putea sa pun cartea lui in intregime. Si nu numai pe ea.
    Dar toate astea cer timp si nu ma reped inainte de a avea semne ca am pentru cine sa fac asta.

    Si pentru ca veni vorba, "The secret", filmul, l-ai vazut ?
    Ca pe asta nu cred ca-l pot pune.
    Miscarea lui prin virtual este destul de dur restrictionata. Trimte-mi un mail.

    RăspundețiȘtergere
  9. Viq,
    e înspăimântător cât de ameţită pot fi, uneori! Cu capu-n traistă, deci!
    Evident, am uitat să las link-ul. Iată-l:

    http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=en

    Da, am văzut "The Secret" în întregime. De aceea m-am şi pronunţat cu privire la el. Mi s-a părut uimitor!

    Revenind la filmul despre apă: da, este (şi cu) Masaru Emoto, dar cred că este altceva decât ceea ce spui tu.
    Oricum, e foarte interesant.

    RăspundețiȘtergere
  10. Viq,
    poate nu mai treci pe aici...
    Am vrut, totuşi, să-ţi spun că mi-am ţinut promisiunea: azi am plantat trei pomi. Tare mai erau ei fericiţi! Azi mi-au zâmbit numai mie dar de mâine vor zâmbi tuturor celor ce vor avea ochi pentru ei. :)
    Nu contează că nu mai citeşti aici.
    Contează că mi-am împlinit promisiunea...
    Noapte bună.

    RăspundețiȘtergere