Parerea mea !
Un film important. Un fel de deschizător de conserve, pentru cele ce-l urmează tropăind în aceeaşi notă : Oamenii e răi. Ne minte. Ne fură. Ne ia femeile. Şi ne mănâncă.
Iniţial probabil că filmul a fost un ghiveci de probleme reale şi frustrante, de subiecte ce-şi iţesc freza din anonimat cu diverse ocazii şi care deschid, fiecare, câte un ditamai SUBIECTU' ce merită tratat cu multe detalii.
Ca să nu fie de zăpăceală, a fost structurat pe trei capitole cât de cât legate.Toate duc, aşa cum spuneam, la concluzia că oamenii e răi.
Nu zice amănuntul că oamenii estem noi.
Dar asta nu dă bine-n percepţie, aşa că e lăsat numa atât.
Impresia generală pe care mi-o creeează genul documentarelor de mai sus, este că aş pătrunde în mintea unui depresiv. Toate nenorocirile sunt prezente cât mai detaliat, problemele expuse la nivel de amănunt, argumentele legate şi relativ logice. Lipseşte un lucru elementar pentru orice minte echilibrată : o soluţie. O cale de a face ceva, o direcţie....
Dincolo de aspectul sumbru, cu soluţii lipsă şi Apocalipsa cât casa, filmele (şi acesta, ce începe seria, şi cele ce-i urmează) sunt interesante şi merită văzute.
Viq,
RăspundețiȘtergerenu tăia viţelul cel gras! :) Ce vină are el pentru „rătăcirile” mele? (asta a fost o glumă, chiar dacă nu prea reuşită... :))
Eu, primăvara, sunt mai ciudată. La fel vara, toamna şi iarna. În rest sunt bine :)
Filmul.
Filmul pus de tine aici este interesant şi, aşa cum spui, tratează mai multe probleme.
Şi pentru că toate se referă la această lume, la lumea noastră, aceste probleme au legătură... cu noi, cei care o locuim.
Prima parte a lui mi-a amintit de „Arborele Gnozei” a lui Ioan Petru Culianu, pe care nu demult am citit-o. Această dihotomie (uman – divin) a fascinat dintotdeauna omul. De aceea este „cea mai renumită poveste spusă vreodată”. Omul şi-a făcut zei iar ei, zeii l-au modelat pe om. Oamenii au gândit cam la fel indiferent în ce timpuri, indiferent în ce locuri de pe Pământ. S-au lovit de aceleaşi probleme şi au fost nevoiţi să-şi pună aceleaşi întrebări. De aceea şi răspunsurile lor seamănă. Derivă lumea fizică din cea psihică? Este Pământul acesta rodul alianţei dintre nelinişte, greşeală, spaimă şi uitare?
Şi, indiferent al cui este acest rod, ce facem cu el?
Următoarele părţi ale filmului tău nu fac decât să ne amintească, odată în plus, că nu prea ştim să-l gestionăm. Că abuzăm de ceea ce deţinem. Şi că uităm cât suntem de trecători când încercăm să strângem, să cucerim, să posedăm... să deposedăm...
De fapt, să fiu sinceră, tot ceea ce urmează în acest film (tehnica folosită de guverne pentru manipulare, modul de prezentare a atacului WTC 1993, banii – hârtii fără valoare), au darul să mă cam sperie...
Oamenii au vorbit mereu despre aceleaşi lucruri. La fel fac şi acum. Întrebarea ar fi: ascultă cineva?
Vezi? De aceea am preferat să tac o vreme... Sunt prea... gri, nu-ştiu-cum...
Hi !
RăspundețiȘtergereŞtiu că viaţa e complicată şi are şi multe aspecte :D
Aşa că nu trebe să te scuzi în vre-un fel.