Parerea mea !
Doamna dr. Katherine Albrecht, fondatoare a CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) are un anume farmec in expunerile domniei sale.
Maniera relaxanta si cursiva, dar si legarea logica a argumentelor prin care se straduieste sa-si fundamenteze teoria ii da multa credibilitate.
Poate chiar mai mult decat astea, conteaza ca ceea ce dezvaluie este rezultatul unor cercetari personale, multe din ele ascunse de ochii marelui public care fiind subiectul principal al intregii povesti ar avea tot dreptul sa fie in cunostinta de cauza.
Toate astea fac din expunerea sa referitoare la RFID un material ce chiar trebuie cunoscut de toata lumea.
Personal cred ca ceea ce prezinta domnia sa, este real. As spune chiar ca era normal si logic sa se ajunga la acest stadiu.
Pentru ca de fapt vorbim despre efortul unor organizatii/firme/grupuri care fac un fel de "studii de piata" asupra populatiei.
Toti, de la societatile bancare pana la partidele politice si de la bacanul din colt pana la "Carefour" vor sa-si cunoasca clientii. Competitia forteaza limitele pana la care acestia patrund in viata privata a fiecarui client/consumator, spre a-i cunoaste cat mai in detaliu preferintele, dorintele, obiectivele, necesitatile...samd.
Si, asa cum era firesc, in fruntea plutonului de cercetare se afla comerciantii. A-ti vinde un produs a devenit cea mai mare provocare a contemporaneitatii.
Cu ani in urma, ma uitam la unul din studiile de piata de la "Mercury Research", care continea peste 100 de pagini, cu un enorm numar de intrebari pentru respondent. Se concentra acolo o cantitate de informatii de-a dreptul uriasa despre viata si profilul unei singure persoane.
Daca vorbim de violarea intimitatii, mie mi se pare putin ridicol.
Lucrurile astea se intampla. De multa vreme. Si in cea mai mare parte cu consimtamantul nostru.
Este motivul principal pentru care cred ca demersul dnei. dr. Albrecht este doar pe jumatate viabil.
Acea jumatate care atrage atentia asupra faptului ca suntem dezveliti in fata celor ce contabilizeaza datele noastre personale. Secretele noastre sunt doar la nivelul iluziei. Nu mai sunt secrete pentru cei ce vor intr-adevar sa stie ceea ce-i intereseaza.
Jumatatea cu care nu sunt de acord este directia de actiune pe care domnia sa o sugereaza : blocarea acestor culegeri de informatii.
Pentru simplul fapt ca este imposibil.
Comerciantii ne vor monitoriza cumparaturile chiar daca nu vrem noi s-o faca. Ba chiar vom fi dispusi sa completam diverse chestionare cu informatii ce ne privesc, pentru a avea acces la diverse servicii sau pur si simplu pentru a fi incadrati in categoria de piata-tinta in care vrem sa fim.
Daca te intereseaza IT, acesta este domeniul despre care vrei sa primesti informatii sau oferte, nu despre ustensile pentru gradinarit.
Spre finalul expunerii chiar isi manifesta teama explicita ca anumiti comercianti isi vor inchide usile magazinelor pentru anumiti clienti, pe care-i considera indezirabili sau nonprofit.
Asta chiar mi se pare ca miroase usor a comunism. Pentru ca sustine nici mai mult nici mai putin decat cosmetizarea prosociala a elementelor fundamentale ale economiei de piata.
Dupa parerea mea, culegerea de informatii, si monitorizarea datelor referitoare la indivizi, grupuri sau mase, este esentiala pentru mersul cursiv al civilizatiei omenesti.
Libertatea, din punctul asta de vedere duce mai degraba la anarhie decat la o viata armonioasa pentru ca in fond nu mai vorbim de libertate ci de inamicul ei.
In primul rand pentru ca nu mai e libera informatia. Oamenii nu mai sunt liberi sa-si gestioneze actiunile in functie de ambientul social si de feedback. Se interzice dreptul de a cunoaste, ceea ce e absurd.
Si totusi ne ingrijoreaza ????
De ce ?
Pentru potentialul rau pe care ni-l pot face posesorii respectivelor informatii.
De fapt aici este problema.
Nu in datele personale de identificare, nu in cunoasterea cosului meu zilnic si nici in camerele CCTV care monitorizeaza cei 7,5 milioane de cetateni ai Londrei !
Ci in raul pe care cei ce stiu astea mi-l pot face.
Cu alte cuvinte MODUL DE FOLOSIRE al acestor informatii este pericolul.
Iar acest mod de folosire tine de caractere. Caractere ce stau la baza constructiei actiunilor pro sau non-umane.
Nu faptul ca clasa politica detine informatiile mele intime trebuie sa ma ingrijoreze, ci calitatea umana a clasei politice. Nu ca stie ca-s de stanga sau de dreapta ci sa nu ma puna la zid pentru asta.
Nu faptul ca o firma oarecare culege informatii privind timpul in care eu sunt la domiciliu ci sa nu le foloseasca spre a-mi fura scrumiera amintire de la Busteni si clasoru' cu timbre.
Una peste alta, expunerea doamnei dr. Katherine Albrecht referitor la RFID este interesanta si chiar merita cunoscuta.
.
Maniera relaxanta si cursiva, dar si legarea logica a argumentelor prin care se straduieste sa-si fundamenteze teoria ii da multa credibilitate.
Poate chiar mai mult decat astea, conteaza ca ceea ce dezvaluie este rezultatul unor cercetari personale, multe din ele ascunse de ochii marelui public care fiind subiectul principal al intregii povesti ar avea tot dreptul sa fie in cunostinta de cauza.
Toate astea fac din expunerea sa referitoare la RFID un material ce chiar trebuie cunoscut de toata lumea.
Personal cred ca ceea ce prezinta domnia sa, este real. As spune chiar ca era normal si logic sa se ajunga la acest stadiu.
Pentru ca de fapt vorbim despre efortul unor organizatii/firme/grupuri care fac un fel de "studii de piata" asupra populatiei.
Toti, de la societatile bancare pana la partidele politice si de la bacanul din colt pana la "Carefour" vor sa-si cunoasca clientii. Competitia forteaza limitele pana la care acestia patrund in viata privata a fiecarui client/consumator, spre a-i cunoaste cat mai in detaliu preferintele, dorintele, obiectivele, necesitatile...samd.
Si, asa cum era firesc, in fruntea plutonului de cercetare se afla comerciantii. A-ti vinde un produs a devenit cea mai mare provocare a contemporaneitatii.
Cu ani in urma, ma uitam la unul din studiile de piata de la "Mercury Research", care continea peste 100 de pagini, cu un enorm numar de intrebari pentru respondent. Se concentra acolo o cantitate de informatii de-a dreptul uriasa despre viata si profilul unei singure persoane.
Daca vorbim de violarea intimitatii, mie mi se pare putin ridicol.
Lucrurile astea se intampla. De multa vreme. Si in cea mai mare parte cu consimtamantul nostru.
Este motivul principal pentru care cred ca demersul dnei. dr. Albrecht este doar pe jumatate viabil.
Acea jumatate care atrage atentia asupra faptului ca suntem dezveliti in fata celor ce contabilizeaza datele noastre personale. Secretele noastre sunt doar la nivelul iluziei. Nu mai sunt secrete pentru cei ce vor intr-adevar sa stie ceea ce-i intereseaza.
Jumatatea cu care nu sunt de acord este directia de actiune pe care domnia sa o sugereaza : blocarea acestor culegeri de informatii.
Pentru simplul fapt ca este imposibil.
Comerciantii ne vor monitoriza cumparaturile chiar daca nu vrem noi s-o faca. Ba chiar vom fi dispusi sa completam diverse chestionare cu informatii ce ne privesc, pentru a avea acces la diverse servicii sau pur si simplu pentru a fi incadrati in categoria de piata-tinta in care vrem sa fim.
Daca te intereseaza IT, acesta este domeniul despre care vrei sa primesti informatii sau oferte, nu despre ustensile pentru gradinarit.
Spre finalul expunerii chiar isi manifesta teama explicita ca anumiti comercianti isi vor inchide usile magazinelor pentru anumiti clienti, pe care-i considera indezirabili sau nonprofit.
Asta chiar mi se pare ca miroase usor a comunism. Pentru ca sustine nici mai mult nici mai putin decat cosmetizarea prosociala a elementelor fundamentale ale economiei de piata.
Dupa parerea mea, culegerea de informatii, si monitorizarea datelor referitoare la indivizi, grupuri sau mase, este esentiala pentru mersul cursiv al civilizatiei omenesti.
Libertatea, din punctul asta de vedere duce mai degraba la anarhie decat la o viata armonioasa pentru ca in fond nu mai vorbim de libertate ci de inamicul ei.
In primul rand pentru ca nu mai e libera informatia. Oamenii nu mai sunt liberi sa-si gestioneze actiunile in functie de ambientul social si de feedback. Se interzice dreptul de a cunoaste, ceea ce e absurd.
Si totusi ne ingrijoreaza ????
De ce ?
Pentru potentialul rau pe care ni-l pot face posesorii respectivelor informatii.
De fapt aici este problema.
Nu in datele personale de identificare, nu in cunoasterea cosului meu zilnic si nici in camerele CCTV care monitorizeaza cei 7,5 milioane de cetateni ai Londrei !
Ci in raul pe care cei ce stiu astea mi-l pot face.
Cu alte cuvinte MODUL DE FOLOSIRE al acestor informatii este pericolul.
Iar acest mod de folosire tine de caractere. Caractere ce stau la baza constructiei actiunilor pro sau non-umane.
Nu faptul ca clasa politica detine informatiile mele intime trebuie sa ma ingrijoreze, ci calitatea umana a clasei politice. Nu ca stie ca-s de stanga sau de dreapta ci sa nu ma puna la zid pentru asta.
Nu faptul ca o firma oarecare culege informatii privind timpul in care eu sunt la domiciliu ci sa nu le foloseasca spre a-mi fura scrumiera amintire de la Busteni si clasoru' cu timbre.
Una peste alta, expunerea doamnei dr. Katherine Albrecht referitor la RFID este interesanta si chiar merita cunoscuta.
.
Viq,
RăspundețiȘtergereIncredibile informaţii adunate în acest film! Nu prea mă gândisem la implicaţiile acestor stocări de date. Îmi pare că această stare de lucruri ar putea genera o formă de dictatură necunoscută încă în istorie! Sigur, poate aberez, dar cum informaţia este totul în ziua de azi...
Încercasem să văd doar partea bună a stocării acestor informaţii. Totuşi... Uite, şi cu „biometria” asta... Are, evident, părţi bune. Dar reversul ar putea fi... înfiorător?! Ca şi cum ai purta „lipită în frunte” toată existenţa ta! Sigur, îmi pare că acesta este viitorul, nu cred că ne putem „sustrage” lui. Adică, acel „adaptează-te sau mori” pare a fi valabil pentru oricare individ, nu doar pentru comercianţi.
Filmul are meritul de a ne pune în gardă. Chiar dacă nu suntem dotaţi cu scuturi corespunzătoare. Cel puţin, ştim cam ce ne-ar putea lovi...
Beth,
RăspundețiȘtergereFenomenul este imposibil de stopat. Numai un regim totalitar ar putea impune particularilor sa nu foloseasca in afacerile proprii orice metoda de a-si selecta clientii, sau de a stoca si gestiona datele respective.
Culmea e ca un asemenea regim nu ar putea face lucrul respectiv decat daca s-ar folosi el insusi de metoda !!!!
Cum spuneam, ce arata acolo madam este foarte interesant, dar directia de actiune spre care dumneaei indreapta revolta este sortita esecului.
Trebuia actionat la nivelul eticii si moralei comportamentului in societate. De la un cap la altul. Lipsa de onestitate trebuie pedepsita fara nici o exceptie.