Bună, Viq! Mă gândesc că a început să te plictisească această conversaţie (doar) cu mine şi de aceea ai renunţat la „părerea mea” (a ta, adică :)) pe care ai înlocuit-o cu „deci...” Eu am să-mi las totuşi, „părerea mea” aici pentru că filmul acesta chiar m-a impresionat. Trebuie să-ţi spun că în prima parte a lui m-am îngrozit de-a dreptul de această brută care-şi spune OM. Cifrele sunt ameţitoare: 34.000 de copii mor zilnic de FOAME; 1% din populaţia globului deţine aproape jumătate din bogăţia planetei; doar 3% din banii care circulă în S.U.A. sunt „adevăraţi”. Ei bine, acestea toate au darul să-ţi răstoarne sistemele de valori la care eşti obişnuit să te raportezi în viaţa de zi cu zi... Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi destul, „asasinii economici” şi „şacalii” vin să împlinească acest tablou în care omul este zugrăvit ca fiind de o violenţă şi sălbăticie absurdă. Corporatocraţia şi globalizarea fac din lumea noastră un loc unde singura lege valabilă este Legea Afacerilor, indiferent de consecinţe. Iar viaţa omului nu mai valorează nimic, aşa cum nimic nu valorează întregul biet Pământ al nostru dacă pe celălalt talger al balanţei este pus Profitul... Noroc, însă, cu cea de-a doua parte a filmului! Pentru că eu nu cred în Proiectul Venus şi – fără a avea pretenţia că mă pricep – bunul simţ îmi spune că, undeva, realizatorii filmului greşesc. Această lume fără poliţie, fără cruzime, fără închisori dar, mai ales, fără legi mie nu-mi pare posibilă. Sigur, orice locuitor onest al acestei planete visează la o lume neguvernată de interese corupte de profit, la o lume în care să existe preocupare pentru un management inteligent al resurselor. Dar, chiar o lume fără legi? Nu, eu nu cred. Chiar şi grupurile de animale au legile lor, nescrise. Există indivizi puternici care conduc şi indivizi slabi, care se lasă conduşi. Şi nu se poate trăi izolat. Sau, cum? Şi într-un roi de albine sunt trântori, albine şi Regina-matcă. Peste tot există legi. Aşa că, eu sper că dacă cei ce au făcut acest film s-au înşelat în partea a doua, să se fi înşelat şi în prima lui parte... Să nu fie totul chiar aşa negru precum prezintă ei... Deşi... Şi apoi, Viq, ai văzut sfârşitul? Să renunţăm chiar la tot? Fără Dumnezeu? Să ne purificăm prin lacrimi? Doar atât? Tu crezi că e posibil aşa ceva? Îmi amintesc că N. Steinhard spunea undeva că trebuie să alegem între disperare şi credinţă. Filmul acesta propune o a treia variantă: poţi avea totul, neavând nimic. Dar dacă acest „nimic” include şi valorile spirituale, eu ies din joc. Pentru că eu consider că fără ele nu se poate. * Hai, că prea m-am pornit. Uite că mă relaxez: :) Şi îţi mulţumesc pentru film. Cum spuneam, extrem de interesant.
cer scuze pentru sărăcia de aici. Nu e vorba de lipsa de interes pentru videoteca asta, a mea sau sau a celor ineresaţi, ci de o solicitare suplimentară ce a apărut pe MounTThor şi care mi-a cam luat aerul.
Dacă eşti suficient de înţelegătoare şi răbdătoare, o să mai fie de văzut.
M-am gandit sa pun aici cea am gasit mai interesant si am considerat ca merita timpul sa fie cunoscut. Multe din filme sunt documentare, dar nu numai. Multe din ele sunt deja cunoscute, dar nu neaparat. Multi vizitatori vor renunta din cauza lipsei de timp, dar poate nu toti.
Obs. Am selectat filmele active cu subtitrare in limba romana.
Bună, Viq!
RăspundețiȘtergereMă gândesc că a început să te plictisească această conversaţie (doar) cu mine şi de aceea ai renunţat la „părerea mea” (a ta, adică :)) pe care ai înlocuit-o cu „deci...”
Eu am să-mi las totuşi, „părerea mea” aici pentru că filmul acesta chiar m-a impresionat.
Trebuie să-ţi spun că în prima parte a lui m-am îngrozit de-a dreptul de această brută care-şi spune OM. Cifrele sunt ameţitoare: 34.000 de copii mor zilnic de FOAME; 1% din populaţia globului deţine aproape jumătate din bogăţia planetei; doar 3% din banii care circulă în S.U.A. sunt „adevăraţi”. Ei bine, acestea toate au darul să-ţi răstoarne sistemele de valori la care eşti obişnuit să te raportezi în viaţa de zi cu zi...
Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi destul, „asasinii economici” şi „şacalii” vin să împlinească acest tablou în care omul este zugrăvit ca fiind de o violenţă şi sălbăticie absurdă.
Corporatocraţia şi globalizarea fac din lumea noastră un loc unde singura lege valabilă este Legea Afacerilor, indiferent de consecinţe. Iar viaţa omului nu mai valorează nimic, aşa cum nimic nu valorează întregul biet Pământ al nostru dacă pe celălalt talger al balanţei este pus Profitul...
Noroc, însă, cu cea de-a doua parte a filmului!
Pentru că eu nu cred în Proiectul Venus şi – fără a avea pretenţia că mă pricep – bunul simţ îmi spune că, undeva, realizatorii filmului greşesc. Această lume fără poliţie, fără cruzime, fără închisori dar, mai ales, fără legi mie nu-mi pare posibilă. Sigur, orice locuitor onest al acestei planete visează la o lume neguvernată de interese corupte de profit, la o lume în care să existe preocupare pentru un management inteligent al resurselor. Dar, chiar o lume fără legi? Nu, eu nu cred. Chiar şi grupurile de animale au legile lor, nescrise. Există indivizi puternici care conduc şi indivizi slabi, care se lasă conduşi. Şi nu se poate trăi izolat. Sau, cum? Şi într-un roi de albine sunt trântori, albine şi Regina-matcă. Peste tot există legi.
Aşa că, eu sper că dacă cei ce au făcut acest film s-au înşelat în partea a doua, să se fi înşelat şi în prima lui parte... Să nu fie totul chiar aşa negru precum prezintă ei... Deşi...
Şi apoi, Viq, ai văzut sfârşitul? Să renunţăm chiar la tot? Fără Dumnezeu? Să ne purificăm prin lacrimi? Doar atât? Tu crezi că e posibil aşa ceva?
Îmi amintesc că N. Steinhard spunea undeva că trebuie să alegem între disperare şi credinţă. Filmul acesta propune o a treia variantă: poţi avea totul, neavând nimic. Dar dacă acest „nimic” include şi valorile spirituale, eu ies din joc.
Pentru că eu consider că fără ele nu se poate.
*
Hai, că prea m-am pornit. Uite că mă relaxez: :)
Şi îţi mulţumesc pentru film. Cum spuneam, extrem de interesant.
Ei, văd că am comis-o!
RăspundețiȘtergereNu Steinhardt era cu alegerea între disperare şi credinţă, ci Eliade.
Aşa că cer iertare. Lui Eliade, evident! :)
Beth,
RăspundețiȘtergerecer scuze pentru sărăcia de aici. Nu e vorba de lipsa de interes pentru videoteca asta, a mea sau sau a celor ineresaţi, ci de o solicitare suplimentară ce a apărut pe MounTThor şi care mi-a cam luat aerul.
Dacă eşti suficient de înţelegătoare şi răbdătoare, o să mai fie de văzut.
A !
RăspundețiȘtergereComentariul e înlocuit cu "DECI" pentru că filmul e oarecum o "continuare" în idei a celui precedent.