* Endgame

Părerea mea !

Un film destul de ambiţios şi care a reuşit sa agaţe mult popor.
Pe mine mai puţintel.

Personal cred că sunt două extreme privind organizarea sociala a oamenilor şi, ca orice băţ cu două capete, acestea ar trebui ţinute la egală distanţă dacă vrem să avem o poziţie de calmă şi echilibrată.

Una este controlul total al omenirii exercitat de un om/un grup/o organizaţie şi impunerea concepţiilor acestuia întregii omeniri. Cealalată este libertatea şi anarhia completă, diluarea conducerii şi controlului până la nivel de individ, sau nici măcar atât.

Ambele par să aibe potenţial egal de distrugere a rasei sau, dimpotrivă, de salvare a ei, funcţie de perspectiva din care privim lucrurile.

De fapt vorbim de subordonarea omului divinităţii şi destinului pe care nu suntem în stare să-l pricepem ori măcar întrezări, în cazul în care optăm pentru libertate totală, sau organizarea strictă, autocontrolul şi autogestionarea destinului său.

Avem motive serioase să ne îndoim de capacitatea omului de a se autogestiona. Istoria ne pune la dispoziţie o bază de date destul de consistentă din care desprindem de regulă concluzia că nu prea ne învaţăm minte indiferent cât de mare e prostia pe care o comitem. De obicei îi uităm efectele în câteva generaţii şi o luam de la capăt. Dar merită sa ne gândim aici dacă nu cumva afirmaţia asta e exagerată !!!!

Pe de altă parte, frâul liber lăsat indivizilor pare sa aibe aceleaşi consecinţe nefaste, diferind doar dimensiune nenorocirii finale, de data asta fiind mult mai cuprinzătoare.

Cum oare o fi mai bine ?
Ca şi tuturor celor din jur şi mie mi-e greu să spun.

De regulă, la întrebări de genul ăsta, încerc să fac nişte paralele cu ceva ce şi-a dovedit cât de cât viabilitatea în timp.

Nu la istoria imediată mă refer. Sau nu la datele şi evenimentele istorice ce implică evoluţia societăţii omeneşti în forma lor obişnuită de percepţie. Pentru că mi se par superficiale datorită intervalului de timp prea scurt în care au avut loc.

O idee ar fi să fac o paralela cu corpul uman fizic. Este rezultatul unui proces mult mai îndelungat şi prin asta ar trebui logic să reprezinte mai fidel un model de organizare viabil pentru lumea cu coordonatele pe care le cunoaştem acum.

Privind prin urmare la modul în care e constituită şi functionează această incredibilă "maşinărie", rezultat în urma unor procese de "modernizare" şi "cizelare" succesive pe care încă nu le înţelegem pe deplin, putem trage concluzia că orice sistem, deci şi cel al unei societăţi umane, ar trebui sa funcţioneze după nişte reguli relativ simple dar extrem de clare şi strict respectate. De fapt avem deja exemple în viaţa socială la scară mai mică.

Organismul nostru fizic este structurat pe părţi şi organe cu funcţii dintre cele mai diverse, strâns coordonate într-o simbioză incredibilă, pe sisteme funcţionale, şi conduse oarecum de un centru de comandă.

În primul rând nu se pune problema egalităţii între elemente. Din nici un punct de vedere. De la nivel celular până la macroorgan. Nici dpdv funcţional, nici al necesităţilor, nici al importanţei pentru funcţionarea întregului.

Poţi să-ţi tai părul când ţi să năzare fără să prosteşti din cauza asta, poţi supravieţui fără ambii ochi, fără un rinichi sau fară fiere pe când fără ficat sau cord nu mai valorezi mare lucru.

Unele sunt vitale, altele importante iar altele pot fi doar opţionale.

Am avea prin urmare

1. Varianta libertăţii până la anarhie (un fel de cancer, daca ne menţinem în interiorul modelului ales) în care fiecare să facă ce-l taie capul, chiar dacă în final distruge "macroorganismul uman" planetar prin multiplicare exponenţială.

Un fel de "în plata Domnului" sau "Dumnezeu cu mila", cam acelaşi lucru. Situaţie în care, clar, nu trebuie sa facem mai nimic altceva decât să ne urmăm instinctele primare. Ne înmulţim, mâncăm, ne mai înmulţim, ocupăm spaţiul din jur, ne mai înmulţim puţin, îi eliminăm pe ceilalţi să ne facem loc, continuăm să ne înmulţim.....şamd.

2. Varianta combinată, un fel de luptă permanentă între cele două extreme, care să încline balanţa în favoarea metodei mai slăbite atunci când cealaltă ameninţă să devină conducătoarea unică. Când e prea multa anarhie o dăm pe centralizare, legislaţie şi control, când cădem în totalitarism o dăm pe democraţie. Variantă oscilantă, în care se pare că înotăm acum.

3. Varianta "totalitară", a conducerii centralizate de către un guvern mondial, care să fie capabil să coordoneze funcţionarea organelor şi sistemelor astfel încât să realizeze o interdependenţă simbiotică şi viabilă.

Un fel de "hipersocietate" cu legi drastice, libertăţi strict limitate, repartizări imuabile ale categoriilor de oameni pe tipuri de activităţi, funcţii, nivele...şamd din toate punctele de vedere. Asta ar presupune nu numai o relaţie simbiotică între membrii macroorganismului speciei, ci ar face posibilă simbioza şi cu mediul în care - fizic - existăm acum, inclusiv cu celelalte "civilizaţii" de pe planetă.

Valabilitatea variantei 1 nu poate fi pusă la îndoială atâta vreme cât omul este relativ insignifiant pe planetă. Dar aceasta etapa dă semne ca s-a sfârşit. După datele pe care suntem în stare să le înţelegem, se pare că am atins un plafon peste care menţinerea aceleiaşi stări de lucruri arată un pic sinucigaş.

Varianta "combinată" pare sa fie mai curând o perioadă de trecere către cea de-a treia, o perioadă în care începem să înţelegem ce se întâmplă cu noi, ce facem şi ce efecte are asupra noastră ceea ce facem. De bună seama aici este esenţial ca nivelul capacităţii de înţelegere al MAJORITĂŢII indivizilor (daca nu toţi) să fie la un standard minim.

Dacă acest nivel este atins, dacă informaţia circulă şi minţile ce o receptează sunt suficient de deschise, exista şansa ca procesul de tranziţie să se desfaşoare oarecum democratic, fără sincope majore. Ba mai mult (şi asta poate e mai important chiar) tipul de societate rezultat să funcţioneze cât de cât armonios, dupa standardele pe care suntem acum în stare să le pricepem, mai degrabă în sfera variantei 2 (cea combinativ-oscilantă), decât într-o variantă de totalitarism.

Dacă însă aceste lucruri nu se întâmplă, cel mai probabil e că procesul va fi cumplit de dureros, societatea umană se poate scinda radical şi între cei ce vor recurge la impunerea cu forţa a unei "Noi Ordini Mondiale" şi cei siliţi să o respecte, se pot căsca prăpăstii greu de trecut.

Dacă modelul pe care l-am luat este greşit, atunci şi raţionamentul rămâne fără picioare.

Dar efectiv nu văd pe ce altceva s-ar putea baza o schiţă a unui proces de asemenea anvergură.

Endgame, e producţia cea mai celebră a lui Alex Jones, care e partizanul feroce al opririi "Noii Ordini Mondiale" şi al menţinerii mersului omenirii pe coordonatele clasice. Ca şi cum nimic nu s-a schimbat de acum 10.000 de ani în urmă.

S-a schimbat.
Noi.

Filmul este suportul logistic elevat al primitivismului preistoric reprezentat de familia de români penticostali emigranţi în Canada, care au 18 copii (până cum, ca n-au de gând să se oprească, cuvântul Domnului fiind "...creşteţi, vă înmulţiţi şi stăpâniţi Pământul...") sau a celebrului "Daad", tată a 84 de bucati (tot până acum, că încă trăieşte şi funcţionează).

Dacă Jones are dreptate în ceea ce relatează (şi e destul de convingător) atunci lucrurile pot arăta chiar conform perspectivei care-l îngrijorează cel mai mult. Asemănător cu orice impunere a oricărui regim totalitar, ale caror exemple le şi menţionează.

Pentru că grupul ce-şi "asumă responsabilitatea" conducerii întregii lumi ÎMPOTRIVA VOINŢEI ACESTEIA are aceleaşi caracteristici ca orice grup de tip totalitar.

Unul din punctele nevralgice ale filmului lui Jones este tocmai faptul că mizează pe lipsa de informare a publicului pretinzând că ţinta ce trebuie distrusă este reprezentată de grupul de interese Bilderberg sau altele asemenea. Efectul şi nu cauza. De fapt se pare că ţinta ar trebui să fie cu totul alta, respectiv problemele reale cu care omenirea se confruntă şi care, într-o formă sau alta, duc inevitabil la argumetarea apariţei unor asemenea grupuri de interese. Cu atât mai mult cu cât asupra acelor probleme reale oamenii au posibilitatea să acţioneze nemijlocit. Cu condiţia elementară însă, de a li se aduce la cunostinţă, de a fi ajutaţi să înţeleagă cum stau lucrurile şi ce căi ar fi de urmat pentru a ţine fenomenele sub control. Asupra acestor probleme însă, se păstrează o tăcere asurzitoare şi o ignoranţă pe măsură.

"Dacă Bilderberg reuşeşte, America se prăbuşeşte. Toate ţările sacrificate îşi pierd suveranitatea.." - spune Tucker la un moment dat. Corect.

Ceea ce NU spune e că dacă Bilderberg dispare complet mâine, trimis prin "StarGate" pe o planetă pustie, poimâine apare alt "Bilderberg" care va face probabil acelaşi lucru, cu aceleaşi şanse.

Deoarece cauzele care duc la naşterea şi creşterea unor asemenea "soluţii" (în stil oarecum clasic, individualist) rămân neobservate, nediscutate, neatinse şi, bineinteles, la fel de productive.

Nici măcar nu ştiu dacă oamenii ar fi dispuşi sş accepte informaţiile cu pricina.

Desigur că ar fi minunat să facă o pauză de cafea, să se uite la bube şi să zică :

- Bă.... suntem cam mulţi. În ritmul ăsta, dacă ne mulţumim fiecare fie şi doar cu câte 1 m2, ocupăm uscatul în 600 de ani (adica cam cât a trecut de la Ştefan cel Mare pâna acu !!!).
În curând va trebui să ne mâncăm morţii şi, dacă tot nu ne oprim din puit, rasa noastră va egala greutatea Pamântului în 1800 de ani (adicatele în mai puţin decât a trecut de la primul Traian la cel de-acu !!!).
Mai bine ne oprim acilea. Creştere demografică zero şi consum cel mult constant. Stăm cuminţi cu cât avem, nu se mai dezvoltă nimerica.

"De ce nu învaţăm din greşelile strămoşilor noştri ?

De ce se află omenirea prinsă într-un ciclu de vărsări de sânge şi sclavie ?"....întreabă retoric Alex Jones.

Întrebări foarte pertinente de altfel.

Dar la care sugerează un răspuns fals după părerea mea : "..Elitele prădătoare şi-au justificat întotdeauna asupririle lor pretinzând că sunt superiori şi au dreptul divin să conducă, dar aceştia erau în realitate doar un cârd de psihopaţi fără milă, ce se hrăneau fără milă din populaţia gazdă până când mişcările lor canceroase provocau colapsul gazdei."

Tot ce răspunde e corect, mai puţin faptul ca n-au nici o legătură cu întrebările puse !!!!!!

Să fiu iertat, dar astea nu-s răspunsuri la intrebarile alea cum nu-s io popă !!!!
- Unde te duci ?
- 5 şi-un sfert !

O altă eroare care mi se pare gravă, strecurată destul de insiduos, este că după menţionarea perfect justificată a apetenţei celor ce vor să impună "Noua Ordine", pentru sistemul de control si comanda model al Chinei comuniste, condamnă poate singurul lucru cu sens făcut de chinezi în direcţia care duce la blocarea cauzelor marilor probleme : controlul natalităţii.

Bun, să fii nemulţumit de ceva, înţeleg, să stabileşti eronat directia corectă de acţiune, iar accept, dar să mai şi loveşti în una din puţinele acţiuni favorabile rezolvării cauzelor, mi se pare o prostie imensă.

În sarabanda acuzării a tot ce îngrădeşte libertatea oamenilor (inclusiv pe cea de a se autodistruge) Jones loveşte apoi în toate teoriile cu iz de calcul ştiinţific, mai mult sau mai puţin folosite de regimurile totalitare anterioare, de care nu scapă nici Darwin, prin prelungirea teoriei sale către "Eugenie".

Sunt acuzate, pe bună dreptate, pentru folosirea pretextului suprapopulării la exterminarea în masă a populaţiei, mai toate regimurile totalitare, de care e lipit şi Printul Philip inclusiv, fără a spune însă nimic despre nici o alta alternativă.

Tot efortul lui Alex Jones se îndreaptă către promovarea libertăţii totale a oamenilor, care să-şi asume singuri (sau nu, dacă nu vor) responsabilitatea de a se autocenzura cum şi când doresc.

Minunată idee, daca ar fi şi viabilă.

Argumentele lui privind atrocităţile istorice, dar mai ales actuale, prin care "elitele" extermină, elimină, sau doar testează oamenii obişnuiţi şi nevinovaţi, mi se pare însă că sunt folosite circular. Au drept scop apărarea sfântului drept la lupta fiecăruia pentru existenţă şi evoluţie, la sfânta selecţie naturală, atacând în fond aceeaşi luptă pentru existenţă şi evoluţie (de astă dată a grupului celor vizaţi) în care se încadrează respectivele fapte încriminate.

Reiese în mod repetat un element destul de ciudat : negarea suprapopularii şi a efectelor ei tocmai asupra noastră, a celor ce suprapopulăm. Sunt atacaţi nu numai politicienii, ci toţi cei ce au o asemenea percepţie şi care încearcă să facă ceva pentru a ajuta într-un fel la rezolvarea problemei, de la Eric Pianka şi comunitatea oamenilor de ştiinţă, până la Ted Turner, Bill Gates şi Waren Buffet.

Susţine nici mai mult nici mai puţin că este un pretext al grupului de elită pentru a extermina şi a ţine sub control toţi indivizii de pe planetă. Asemeni şi celelalte teorii ale "verzilor" privind problemele globale de mediu, taxele de poluare fiind - conform afirmaţiilor lui - metode mascate de a lua banii de la populaţie fără nici o legatură cu destinaţia declarată, ba chiar şi "înşelătoria privind preţul petrolului".

Ideea că ar mai avea nevoie şi de banii ăştia pentru a se finanaţa se bate cap în cap cu cea conform careia nu le pasă de banii pe care i-ar pierde în urma reducerii populaţiei cu aproape 90% pentru ca au destui. Dar ce mai contează logica ?

Argumentul (oarecum corect, se pare, dar deja destul de perimat) că încălzirea globală (şi cantitatea de CO2 colaterală) se datoreaza soarelui şi nicidecum activităţii umane, este folosit prin forţa dată de cercetarile oamenilor de ştiinţă, ale căror concluzii însă referitoare la demografie şi urmările ei nu mai sunt suficient de "ştiintifice" sa fie luate în seamă.

În fapt pare că sugerează că omenirea ar avea resursele necesare pentru a face selecţia asta ....fără a face selecţie şi fără a exclude pe nimeni.

Personal mă întreb dacă suntem capabili de chestia asta ?

Pentru ca trendul majoritar este încă pe acelasi palier evolutiv. Chiar şi viabilitatea practică a teoriilor lui Adam Smith demonstrează acelaşi lucru : oamenii funcţionează cu motoarele la turaţie maximă când au în vedere interesul personal nu cel de grup.

Ar mai exista varianta ca toate informaţiile astea despre creşterea demografică, despre epuizarea resurselor, despre poluarea mediului, despre extincţia celorlalte specii....şamd, să fie doar intoxicări care să ne sugereze necesitatea unui superguvern unic mondial, care să pună ordine în semihaosul ce duce la o prezumtivă autodistrugere.

Asta însă mi se pare mult mai greu de crezut.

Sunt prea multe surse convergente, prea uşor de verificat veridicitatea, dar mai cu seama e vorba de calcule simple şi logică elementară.

Din păcate se pare că situaţia-i cam albastră.

Şi dacă vom continua să funcţionăm aşa, fără să ne oprim pe noi înşine, atunci perechea "mâinii nevazute" a lui Smith, îşi va face probabil simţit efectul şi CINEVA sau CEVA o va face în locul nostru.

Cred asta pentru simplul motiv ca NU ESTE POSIBILĂ CREŞTEREA DEMOGRAFICĂ şi consumismul la nivelul actual. Nu pot să cred ca vom avea fiecare câte 1 m2 de uscat peste 600 de ani şi nici că vom cântări cât planeta peste 1.800 de ani.

Este absurd.
Dar pe de altă parte, matematica nu minte.

Atunci înseamnă că, la un moment dat, poate destul de curând (nu susţin că criza de acum are deja legatura directă cu ce spun, dar nici că n-are) se va produce IEŞIREA.

Cea mai nefericită ieşire din situaţia asta ar fi ca acel CINEVA sau CEVA să acţioneze asupra noastră cu mâna aceea invizibilă (tot a noastră) înarmată cu măciuca.

Este cred şi "soluţia" pe care o sugerează indirect Alex Jones. Să lăsăm lucrurile în voia lor, să ne abandonăm instinctelor primare, neuitând însă să acuze si această "stratagemă" a incriminaţilor de a se folosi de instinctele noastre spre a ne manipula, în timp ce, întreg filmul se bazează pe absolut aceeaşi "mină de aur". Iar "Teoria Conspiraţiei" a prins întotdeauna.

Pentru adeptii religiosi fără rezerve ar putea fi "Apocalipsa", nu-i aşa ?

O reducere a populaţiei de la 7 miliarde la mai putin de 1 miliard, cam are caracteristicile necesare să se încadreze în tiparul biblic.

Iar "cei aleşi" o vor duce bine-mersi, în sistemul "o turma şi-un păstor"...

Dar dacă omenirea ar afla cum stau lucrurile ?
Dacă ar deveni conştientă de situaţie ?
Dacă s-ar putea organiza, căuta şi aplica soluţii de comun acord ?
Ceea ce oferă internetul poate fi un bun punct de plecare.
Pare de domeniul fantasticului. Dar câte altele nu au părut la fel cu foarte puţină vreme în urmă ?

Hai să fim optimişti şi să zicem că omenirea va fi capabilă să înţeleagă că 1+1=2.
Înainte de cafteală.

Endgames, film important, în ciuda tuturor erorilor. Şi tocmai datorită lor.

De văzut în completare
Aritmetica, populaţia si energia
The 11-th Hour.
Civiq- Măcar să ştim de unde ni să trage..
.