Părerea mea !
O lecţie modernă de religie clasică.
Este interesant de urmărit raţionamentul !
De la ştiinţă spre Matrix.
De la materialism la energie. Şi de aici, la biserică.
Un material ce se pretinde interesant, ce începe prin a ne readuce în faţa unor întrebări pe care le-am mai ciufulit câteodată, accidental, mai mult au mai puţin introspectivi.
De aici către filosofie nu e decât un pas.
Sau către religie.
Sau către fizică nucleară.
Sau către o viaţă paralelă.
Sau către o băută de să nu mai ştii cum te cheamă.
Că şi-aşa, ce importanţă mai are ?
Dar cum mai defineşti “către” dacă pui la îndoială existenţa punctelor de referinţă ?
Cine e “fantoma din mecanismul” nostru ?
Cine sunt eu, cel din interior, care am la dispoziţie maşinăria de deplasare, de joacă, cântat, scris prostii pe bloguri, care se poate hrăni cu energie stocată în salată şi pizza ?
Sufletul - ne zic autorii.
Un filmuleţ scurt care te duce rapid şi obligatoriu la idea de divinitate şi care ar fi fost poate mai isteţ dacă ar fi rămas la nivelul intrebărilor şi nu s-ar fi grăbit să dea şi răspunsurile.
Apare ca o necesitate unicul răspuns : Creatorul Suprem.
Creator suprem ce a creat întreaga materie pe care o percepem. Materie care de fapt nu există. Deci a creat ceva ce nu e dar ni se pare că e că aşa ne-a creat percepţiile. Percepţiile noastre, ale celor care nu suntem de fapt.
Nu-i drăguţ ?
EL este suma tuturor percepţiilor, impresiilor, ideilor.
Creaţia sa, noi adică, această creaţie care creează .... nimic, continuă neîncetat dintr-un motiv care îmi scapă. Deşi eu, ca şi creaţie a Lui, dacă nu exist, înseamnă că nici El nu m-a creat de fapt ci doar î-mi dă impresia că m-ar fi creat...
Cui "îmi dă impresia" ?
Dar dacă creaţia nu ar fi declarată din capul locului şi nonmotiv, perpetuuă, nu ai fi putut susţine eternitatea Creatorului.
Nici puterea Lui nelimitată nici voinţa Sa fără margini.
Aşa poţi.
Şi pentru a-i putea aduce onorul cuvenit, musai să-i asociezi Creatorului cu pricina o imagine, să-l coagulezi într-o formă fie ea şi ideatică, să-i dai un mune.
Allah e numa bun. Putea fi orice alt reprezentant al oricărei alte ramuri religioase, fără nici o modificare de conţinut !
Un filmuleţ ilustrativ după părera mea, pentru maniera modernă de convertire către aceleaşi vechi metehne omeneşti. Credinţa de tip religios, ce elimină din capul locului orice sens al existenţei şi-şi subordonează inevitabil totate obiectivele tale care de fapt nu-ţi aparţin. Pentru că nici tu nu-ţi aparţii,. N-ai cum că de fapt nici nu eşti.
Metoda este destul de percutantă şi penetrantă.
Desfiinţarea punctelor de reper până te simţi complet pierdut în neant, fără busolă, cărare ... undeva unde nici Vodafone nu mai are acoperire. Şi după ce eşti convins că nu mai ai nici o şansă, vine insula religiei. Singurul petec de uscat din Universul frăr margini, pe caremusai să pui piciorul şi să rămâi definitiv spre a o adula şi a-i mulţumi că exişti.
Argumentarea circulară a nonexistenţei, este cel puţin parşivă. Se foloseşte de argumente oferite tocmai de cei ce nu au acceptat ideea inutilităţii cercetărilor, inutilitatea înţelegerii proceselor chimice, fizice, medicale, cunatice, spre a crea un tablou care să poată fi priceput.
Concomitent, prin anularea materialismului fiinţei umane ca entitate fiziologică, dar mai cu seamă şi ideologică şi volitivă, desfiinţează practic utilitatea şi rostul existenţei.
Este uşor de înţeles prin prisma asta de ce crima, ura de rasă sau discriminarea sexuală nu mai are relevanţă, de ce poţi să faci 80 de copii cu 17 neveste, care n-au decât să se mănânce unii pe alţii iar pe tine nici capul să nu te doară.
Responsabilitatea nu mai are conţinut.
Tot ce are sens este rugăciunea faţă de ... ceva şi obedienţa faţă de cei ce se pretind reprezentanţii acelui “ceva” pe Pământ.
Care Pământ nici nu există, de fapt :D.
De regulă am refuzat să mă raportez personal faţă de credinţă şi Creator în termenii religioşi clasici. Asemenea producţii au darul de a mă forţa să-mi precizez locul.
Şi nu cred că mă potrivesc prea mult în tabloul în care filmuleţul încearcă să mă încadreze.
Cum de ştiu toate elementele astea chimice să se aşeze astfel încât eu să fiu viu şi să-mi pun întrebări în timp ce aceeaşi cantitate de elemente chimice identice să fie complet inerte şi lipsite de "suflet", ce face diferenţa uriaşă dintre viu şi ne-viu, sunt lucruri pe care încă nu le ştim şi din care vom afla tot mai multe pe măsură ce vom căuta tot mai mult.
Dar dacă pretindem că am aflat deja, ce rost mai are să mai căutăm ?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu